17 Noiembrie, 2018

Încălcarea dreptului de autor generată de o conexiune la internet accesibilă membrilor de familie ai titularului

O lucrare protejată prin drepturi de autor a ajuns în domeniul public, fără acordul proprietarului. Pârâtul avea fișiere partajate şi conexiune la internet accesibilă membrilor familiei sale. Prin detalii greu de sesizat la prima vedere, situaţia pe care o vom sintetiza mai jos a pus în discuție nevoia de clarificare a aplicării reglementărilor UE în materia drepturilor de autor. Chiar dacă dreptul material al proprietății intelectuale este armonizat parțial în dreptul Uniunii, procedurile care au ca obiect sancționarea încălcărilor acestui drept și repararea prejudiciilor care rezultă din acestea intră, în principiu, în sfera dreptului intern al statelor membre. 

Situația de fapt și întrebările preliminare

- Bastei Lübbe AG, societate de drept german, este titulara, în calitate de producător de fonograme, a drepturilor de autor și a drepturilor conexe asupra versiunii audio a unei cărți.

- Domnul Michael Strotzer este titularul unei conexiuni la internet, prin intermediul căreia, la 8 mai 2010, această fonogramă a fost pusă la dispoziția unui număr nelimitat de utilizatori ai unei platforme de schimb pe internet spre descărcare (peer-to-peer). Un expert a atribuit cu exactitate adresa IP domnului Strotzer.

- Bastei Lübbe l-a somat pe domnul Strotzer pentru a pune capăt încălcării dreptului de autor. Întrucât această somație nu a avut succes, Bastei Lübbe a introdus în acest caz în fața Tribunalul Districtual din München, Germania o acțiune împotriva domnului Strotzer, în calitate de titular al adresei IP în discuție, în vederea obținerii unei despăgubiri financiare.

- Domnul Strotzer contestă faptul că el însuși ar fi adus atingere dreptului de autor și susține că conexiunea sa la internet era suficient de securizată. În , el afirmă că și părinții săi, care locuiesc în aceeași casă, aveau acces la această conexiune, dar că, după cunoștința sa, ei nu aveau opera respectivă pe calculatorul lor, nu cunoșteau existența acesteia și nu utilizau programul informatic de schimb pe internet. În , în momentul încălcării în cauză, calculatorul ar fi fost închis.

- Instanța de trimitere înclină să rețină răspunderea domnului Strotzer pentru încălcarea dreptului de autor invocată, deoarece din apărarea acestuia nu reiese că, la momentul încălcării, ar fi utilizat conexiunea internet o terță persoană și, din acest motiv, aceasta ar fi foarte susceptibilă să fi săvârșit încălcarea. Cu toate acestea, instanța de trimitere se confruntă cu jurisprudența Curţii Federale de Justiție, care, în opinia sa, s-ar putea opune sancționării pârâtului.

- Astfel, potrivit jurisprudenței Curţii Federale de Justiție, astfel cum a fost interpretată de instanța de trimitere, reclamantului îi revine sarcina de a invoca și de a dovedi încălcarea dreptului de autor. Pe de altă parte, Curtea Feerală de Justiţie consideră că titularul conexiunii la internet este prezumat efectiv a fi săvârșit o asemenea încălcare din moment ce nicio altă persoană nu putea utiliza această conexiune la internet la momentul respectivei încălcări. Cu toate acestea, în cazul în care conexiunea la internet nu ar fi suficient de securizată sau ar fi lăsată cu bună știință la dispoziția altor persoane în momentul săvârșirii acestei încălcări, atunci nu se prezumă efectiv că titularul conexiunii respective ar fi săvârșit încălcarea amintită.

- Într-o asemenea situație, titularului conexiunii la internet îi revine totuși, conform jurisprudenței Curţii Federale de Justiție, o sarcină secundară de a-și susține afirmațiile. Această sarcină secundară este îndeplinită suficient de către titularul conexiunii atunci când arată că alte persoane, a căror identitate o indică, dacă este cazul, au avut acces individual la conexiunea sa la internet și, prin urmare, sunt susceptibile să fi săvârșit încălcarea dreptului de autor invocată. În cazul în care un membru de familie a avut acces la conexiunea la internet în discuție, titularul acestei conexiuni nu este însă obligat să ofere precizări suplimentare cu privire la momentul și la natura utilizării acestei conexiuni, având în vedere protecția căsătoriei și a vieții de familie garantată de articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și de dispozițiile respective ale dreptului constituțional german.

- În aceste condiții, Tribunalul Regional din München a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 8 alineatele (1) și (2) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva nr. 29/2001 de armonizare a anumitor aspecte privind dreptul de autor și drepturile conexe în societatea informațională

2) Articolul 3 alineatul (2) din Directiva nr. 48/2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că măsurile pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală sunt «eficiente» și atunci când răspunderea pentru prejudicii a titularului unei conexiuni la internet prin intermediul căreia se încalcă dreptul de proprietate intelectuală prin partajarea de fișiere nu este angajată în cazul în care titularul conexiunii indică cel puțin un membru de familie care mai avea acces la această conexiune la internet, fără a da mai multe precizări obținute din cercetările întreprinse cu privire la momentul și natura utilizării conexiunii de către acest membru de familie?” 

Concluziile Avocatului General al CJUE

A fost făcută publică opinia Avocatului General, remisă Curţii în pregătirea hotărârii cu răspunsul la întrebările primite. Iată câteva din chestiunile puse în discuţie.

- Problema cu care se confruntă instanța de trimitere constă în utilizarea principiului protecției vieții de familie pentru a limita obligația titularului conexiunii la internet de a furniza informații cu privire la persoana susceptibilă să fi săvârșit încălcarea drepturilor de autor. Astfel, în cazul în care respectivul titular al conexiunii ar arăta că și alte persoane puteau avea acces la conexiunea respectivă, el nu ar fi obligat nici să le divulge identitatea, nici să dea alte precizări referitoare la acestea, întrucât o astfel de obligație ar constitui o ingerință nejustificată în sfera sa familială.

- Atunci când aplică dispozițiile de transpunere a Directivelor 2001/29 și 2004/48, dispozițiile cartei sunt, în mod natural, obligatorii pentru statele membre. Dreptul la respectarea vieții private și de familie este protejat de articolul 7 din aceasta. Totuși, în unele litigii referitoare la dreptul de autor, dreptul la respectarea vieții private și de familie poate fi în concurență cu dreptul fundamental de proprietate, consacrat la articolul 17 din cartă. Proprietatea intelectuală este menționată în mod expres la alineatul (2) al articolului menționat.

- În cazul în care dreptul, recunoscut titularului conexiunii la internet în numele protecției vieții sale de familie, de a refuza să dea precizări cu privire la persoanele susceptibile să fi săvârșit încălcarea drepturilor de autor ar împiedica, în practică, titularul drepturilor respective să obțină repararea prejudiciului suferit, acest lucru ar aduce atingere conținutului esențial al dreptului de proprietate intelectuală al acestui titular. Într-un astfel de caz, dreptul de proprietate ar trebui să prevaleze asupra dreptului la respectarea vieții de familie. În schimb, în cazul în care o asemenea ingerință în viața de familie ar fi considerată inadmisibilă de către instanța națională, titularul conexiunii la internet este cel care ar trebui considerat răspunzător pentru săvârșirea încălcării drepturilor de autor. Se pare că o asemenea răspundere secundară este posibilă în dreptul german.

- În procedura principală, domnul Strotzer susține că nu poate fi considerat răspunzător pentru încălcarea drepturilor de autor săvârșită prin intermediul conexiunii sale la internet, deoarece alte persoane, și anume părinții săi, au de asemenea acces la această conexiune. Pe de altă parte, el afirmă că părinții săi nu cunosc programul informatic utilizat pentru a săvârși încălcarea respectivă și nici nu au pe calculatorul lor opera care a fost pusă la dispoziția publicului în mod ilegal.

- Revine așadar instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă domnul Strotzer nu abuzează de dreptul la protecția vieții de familie, atunci când îl invocă nu pentru a proteja membrii familiei sale de o eventuală răspundere pentru încălcarea drepturilor de autor cu care în mod clar nu au nicio legătură, ci doar pentru evita răspunderea sa proprie pentru această încălcare. În această situație, dreptul la protecția vieții de familie nu ar trebui să constituie un obstacol în calea protecției proprietății intelectuale a titularilor drepturilor de autor respective.

Concluzie. Se propune Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Tribunalul Regional din München I, Germania) după cum urmează:

„Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională și articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretate în sensul că nu impun introducerea în dreptul intern al statelor membre a unei prezumții de răspundere a titularilor unei conexiuni la internet pentru încălcările drepturilor de autor săvârșite prin intermediul conexiunii respective. Cu toate acestea, în cazul în care dreptul intern prevede o asemenea prezumție pentru a asigura protecția drepturilor respective, aceasta trebuie aplicată în mod coerent pentru a garanta eficacitatea acestei protecții. Dreptul la respectarea vieții de familie, recunoscut la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu poate fi interpretat într-un mod care să lipsească titularii de orice posibilitate reală de protejare a dreptului lor de proprietate intelectuală, consacrat la articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale.”

Concluziile Avocatului general Maciej Szpunar în Cauza C-149/17 Bastei Lübbe GmbH & Co. KG

Impotriva Michael Strotzer. (Sublinierile din materialul de mai sus ne aparţin – E.S.)

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la TheWorldAthome.ro. Contact: legestart.

Fara comentarii

Scrie un comentariu