https://legestart.ro Legislatie gratuita, modificari legislative, articole, stiri Fri, 22 Feb 2019 07:16:18 +0000 ro-RO hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.7.5 Înlocuirea obligațiilor inculpatului dispusă în cadrul controlului judiciar https://legestart.ro/inlocuirea-obligatiilor-inculpatului-dispusa-cadrul-controlului-judiciar/ https://legestart.ro/inlocuirea-obligatiilor-inculpatului-dispusa-cadrul-controlului-judiciar/#comments Fri, 22 Feb 2019 07:16:07 +0000 https://legestart.ro/?p=90616 Prin cererea formulată de către inculpatul I.N acesta a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, precum şi ...

Post-ul Înlocuirea obligațiilor inculpatului dispusă în cadrul controlului judiciar apare prima dată în .

]]>

Prin cererea formulată de către inculpatul I.N acesta a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, precum şi înlocuirea şi încetarea unor obligaţii impuse prin măsura preventivă a controlului judiciar. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a ajuns instanța să pronunțe hotărârea respectivă?

Prin încheierea de şedinţă din 17.11.2014, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată cererea formulată de către inculpatul I.N, de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar, precum şi cererea sa de înlocuire şi de încetare a unor obligaţii impuse prin măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 29 alin. (4) din Legea 47/1992 a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul I.N. şi a dispus sesizarea acesteia în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) lit. e) C. proc. pen.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin încheierea din data de 02.12.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin încheierea nr. 432/R din data de 14.12.2012, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 2.12.2012 până în 30.12.2012, inclusiv.

Ulterior în cursul urmăririi penale această măsură a fost prelungită în mod succesiv, iar apoi – după sesizarea instanţei de judecată prin rechizitoriu – măsura preventivă a fost verificată la termenele din 27.4.2013, 17.6.2013, 29.7.2013, 9.9.2013, 7.10.2013, 2.12.2013, 6.1.2014, 27.1.2014 şi 24.3.2014.

Legalitatea şi temeinicia măsurii preventive au fost analizate în baza art. 3001 şi 3002 din vechiul C. proc. pen.

Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Bucureşti din data de 7.5.2014 măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu, iar la data de 25.8.2014 cu măsura controlului judiciar.

Potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracţiuni.

Din punctul de vedere al condiţiei referitoare la suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unei infracţiuni, instanţa a constatat că aceasta se menţine.

Instanţa a mai constatat că starea de fapt avută în vedere la momentul dispunerii şi ulterior la menţinerea măsurii arestării preventive nu a suferit modificări. Nimic din materialul probator administrat până în acest moment, inclusiv în faţa instanţei, nu a condus la înlăturarea suspiciunii rezonabile că inculpatul ar fi comis faptele. Chiar dacă s-a afirmat existenţa unor mărturii favorabile poziţiei procesuale adoptate de inculpat, instanţa a apreciat că această suspiciune planează încă în mod rezonabil asupra acţiunilor inculpatului, depoziţiile menţionate nefiind în măsură să contrabalanseze restul materialului probator.

S-a apreciat că măsura preventivă a controlului judiciar asupra inculpatului este în continuare necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la judecată şi prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.

S-a mai observat că apărarea reia şi la acest termen aspecte invocate şi la termenele anterioare şi considerate ca nefondate de către instanţa de judecată.

Astfel, s-a apreciat că argumentul conduitei inculpatului este un fals argument, deoarece până la data de 25.8.2014 acesta a fost supus unor măsuri preventive mult mai riguroase, care aveau efecte mai constrângătoare asupra conduitei sale. Nu s-a putut afirma că acesta ar fi avut o bună conduită care nu ar fi împiedicat buna desfăşurare a procesului sau nu s-a sustras etc., câtă vreme era privat total în libertatea sa de mişcare sau această libertate era restricţionat la nivelul domiciliului său.

Pe baza celor petrecute în această perioadă, s-a apreciat că nu se poate în mod legitim trage o concluzie cu privire la conduita sa viitoare.

Rămâne ca abia după data punerii efective în executare a măsurii controlului judiciar – ceea ce implică un grad de libertate de mişcare mai substanţial pentru inculpat – să înceapă să curgă o perioadă de timp în cursul căreia să demonstreze, prin conduita sa, că nu impietează buna desfăşurare a procesului, că nu se sustrage, că îşi îndeplineşte cu bună credinţă obligaţiile care i-au fost impuse etc.

S-a apreciat că perioada de timp de aproximativ trei luni de zile de la momentul punerii sale în libertate sub control judiciar nu este nici pe departe suficientă pentru a se putea analiza şi trage o concluzie temeinică cu privire la conduita sa, astfel încât să se poată reaprecia asupra temeiniciei măsurii preventive căreia îi este supus în prezent.

În plus, s-a mai apreciat că măsura preventivă este optimă şi din perspectiva duratei rezonabile a întinderii ei în timp.

De asemenea, s-a constatat că şi argumentul poziţiei cooperante a inculpatului în cursul judecăţii este un fals argument. S-a invocat faptul că ar fi dat declaraţii ample cu privire la acuzaţiile care i se aduc şi că a indicat argumentele (inclusiv probatorii) prin care îşi justifică apărarea.

Or, s-a apreciat că aceste împrejurări nu înseamnă că a avut o atitudine cooperantă, ci că pur şi simplu inculpatul a uzat de drepturile care i se recunosc de lege şi pe care instanţa este obligată să i le aducă la cunoştinţă şi să asigure exerciţiul lor concret. Nu s-a pus problema a face aprecieri asupra caracterului cooperant sau necooperant în astfel de situaţii. La fel de bine inculpatul putea face cereri de a i se elibera copii de pe actele din dosar şi apoi să afirme că prin faptul că a făcut asemenea cereri îşi demonstrează poziţia sa procesuală de cooperare cu organele judiciare, ceea ce este absurd.

Prin urmare instanţa a respins ca nefondată cererea formulată de către inculpatul I.N. de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar.

Cu privire cererea formulată de inculpatului I.N., în ceea ce priveşte înlocuirea şi încetarea unor obligaţii impuse prin măsura controlului judiciar, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul a solicitat să i se permită să părăsească limita teritorială a municipiului Bucureşti.

S-a arătat că soluţia cu privire la această solicitare decurge în mare măsură din soluţia cu privire la cererea precedentă, în sensul că dacă s-a stabilit deja că nu este necesar să se revoce sau să se opereze vreo modificare a conţinutului obligaţiilor care îi revin inculpatului prin prisma măsurii preventive a controlului judiciar, atunci nu se poate da o soluţie favorabilă nici prezentei solicitări, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la golirea practică de conţinut a acestei măsuri preventive.

S-a invocat faptul că inculpatul şi-ar continua procesul concret de reinserţie socială şi familială pe care l-a urmat de la momentul înlocuirii măsurii arestării preventive.

Or, instanţa a apreciat că inculpatul are posibilitatea de a beneficia de dreptul la viaţa de familie din moment ce se află în libertate, la domiciliul unde locuieşte cu soţia şi copiii săi minori şi se poate deplasa nestingherit pe raza municipiului Bucureşti. Mai mult, la unul dintre termenele anterioare a solicitat să i se permită să ia legătura cu unul dintre martorii din prezenta cauză şi faţă de care avea impusă obligaţia de a nu comunica direct sau indirect, obligaţie impusă la momentul înlocuirii arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Pentru a-şi susţine această solicitare, a invocat faptul că martorul respectiv este şoferul familiei, persoana care îi duce şi îi aduce copii de la grădiniţă. Dat fiind această stare de fapt, instanţa de judecată a considerat că se poate permite inculpatului să comunice cu acest martor în privinţa aspectelor care ţin de acest serviciu pe care martorul îl îndeplineşte pentru familia inculpatului, dar să nu discute aspecte care ţin de fondul cauzei. Or, dat fiind prezenţa acestei persoane în anturajul inculpatului s-a apreciat că inculpatul poate, astfel, ţine legătura inclusiv cu mama sa, care domiciliază în altă localitate. În plus, mama inculpatului poate oricând să îl viziteze pe acesta la domiciliul său, chiar pe perioade extinse de timp, astfel că nu s-a observat vreo vătămare care să fie adusă dreptului la viaţa de familie a inculpatului sau procesului de reinserţie pe care înţelege să-l invoce. 

Dacă hotărârea instanței de fond a fost atacată de către inculpat şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, încheierea instanţei de fond a fost atacată cu contestație de către inculpat, iar curtea de apel a admis contestaţia, a desfiinţat în parte încheierea atacată şi rejudecând în fond cererea de înlocuire a obligaţiilor dispuse faţă de inculpat în cadrul controlului judiciar, a înlocuit obligaţia impusă inculpatului I.N. de a nu depăşi limita teritorială a mun. Bucureşti, cu obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a mun. B., jud. I. şi jud. G. decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei.

A atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiei astfel cum a fost înlocuită, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

A menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii atacate, cheltuielile judiciare avansate de stat urmând a rămâne în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanța de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:

Curtea reţine că în sistemul european de protecţie a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art. 5 din Convenţie care garantează libertatea şi siguranţa persoanei, acestea privind libertatea sa fizică şi anume, dreptul oricui de a nu fi reţinut sau arestat în mod abuziv; cel de-al doilea priveşte restricţiile la libertatea de circulaţie, care intră în domeniul de aplicare al art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţie. Dreptul la liberă circulaţie, atât în interiorul unui stat, cât şi între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art. 2 paragraf 3 din Protocolul nr. 4. Cât priveşte necesitatea menţinerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanţa europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăţi democratice, în special preeminenţa dreptului. Pe de altă parte, autorităţile judiciare naţionale pot dispune restrângerea libertăţii de mişcare a unei persoane cu respectarea necesităţii proporţionalităţii măsurii şi a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.

Din probele ataşate dosarului, rezultă că există temeiuri care să justifice limitarea libertăţii de circulaţie a inculpatului I.N. pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, însă este de remarcat că în timp ce inculpatul a învederat motivele pentru care solicită extinderea limitei teritoriale, prima instanţă nu a oferit nici un argument în sprijinul caracterului necesar al restrângerii dreptului de circulaţie la raza mun. Bucureşti.

Astfel, faţă de împrejurările învederate, faptul că mama inculpatului locuieşte în jud. Giurgiu, iar copiii minori frecventează unităţi de învăţământ situate pe raza jud. Ilfov, se poate presupune în mod rezonabil că acestea ar putea reclama deplasarea inculpatului în interes familial în afara Bucureștiului, deplasări curente sau de urgenţă pentru care apare excesiv şi lipsit de eficacitate ca inculpatul să solicite de fiecare dată încuviinţarea instanţei. Curtea remarcă faptul că faţă de inculpat a fost luată măsura arestului la domiciliu, fiind stabilit iniţial domiciliul la locuinţa mamei sale în Jud. Giurgiu, aspect care nu a fost de natură a îngreuna derularea procedurii judiciare.

Având în vedere şi durata măsurilor preventive luate faţă de inculpat, Curtea apreciază că riscurile ce ar putea justifica limitarea libertății de deplasare a acestuia s-au diminuat, astfel încât îngrădirea dreptului la viaţă privată nu mai poate fi justificată rezonabil exclusiv prin prisma derulării procedurii judiciare. 

Extras din Decizia penală nr. 31/CO din 14.01.2015, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, www.portal.just.ro

Ai nevoie de Codul de procedură penală? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Post-ul Înlocuirea obligațiilor inculpatului dispusă în cadrul controlului judiciar apare prima dată în .

]]>
https://legestart.ro/inlocuirea-obligatiilor-inculpatului-dispusa-cadrul-controlului-judiciar/feed/ 0
Parlamentarii vor să angajeze interni și voluntari la cabinete https://legestart.ro/parlamentarii-vor-sa-angajeze-interni-si-voluntari-la-cabinete/ https://legestart.ro/parlamentarii-vor-sa-angajeze-interni-si-voluntari-la-cabinete/#comments Fri, 22 Feb 2019 07:00:46 +0000 https://legestart.ro/?p=90614 Senatul va dezbate o inițiativă legislativă care dă parlamentarilor posibilitatea de a-și angaja voluntari sau tineri prin intermediul ...

Post-ul Parlamentarii vor să angajeze interni și voluntari la cabinete apare prima dată în .

]]>

Senatul va dezbate o inițiativă legislativă care dă parlamentarilor posibilitatea de a-și angaja voluntari sau tineri prin intermediul programelor de internship la cabinetele lor parlamentare.

În acest moment, legea prevede ca fiecare parlamentar să aibă la dispoziție o sumă forfetară pentru mai multe cheltuieli,, inclusiv pentru cabinetele parlamentare, dar angajarea consilierilor sau a personalului din aceste cabinete se face prin intermediul resurselor umane din Parlament.

Inițiatorii susțin că dacă vor avea posibilitatea să angajeze tineri  interni sau voluntari la cabinete, vor da posibilitatea celor care au acumulat, în facultate sau la diferite studii, cunoștințe teoretice despre relații publice, politică sau economie politică, să le pună în practică și să fie atrași, la rândul lor, ca specialiști într-un domeniu, de viața politică.

Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor

După alin. 12¹ se introduce trei noi alienate, cu următorul cuprins:

(12²) În cadrul  birourilor parlamentare pot fi organizate și desfășurate programe de internship în condițiile Legii nr. 176/2018 privind internshipul, precum și activități de voluntariat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România.

(12³) Programele de internship, respectiv activitățile de voluntariat au ca scop experimentarea de către interni sau voluntari a specificului activității birourilor parlamentare și dezvoltarea de abilități profesionale în domeniu.

(12⁴) Derularea programelor de internship și a activităților de voluntariat au loc în urma încheierii unui contract de internship, respectiv de voluntariat în condițiile legii, la propunerea deputatului sau a senatorului în cauză.

Propunerea legislativă va fi dezbătută mai întâi la Senat și apoi în Camera Deputaților, care va da votul final.

Ai nevoie de Legea nr. 96/2006? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Post-ul Parlamentarii vor să angajeze interni și voluntari la cabinete apare prima dată în .

]]>
https://legestart.ro/parlamentarii-vor-sa-angajeze-interni-si-voluntari-la-cabinete/feed/ 0
Publicarea listelor cu debitorii la fisc https://legestart.ro/publicarea-listelor-cu-debitorii-la-fisc/ https://legestart.ro/publicarea-listelor-cu-debitorii-la-fisc/#comments Fri, 22 Feb 2019 06:54:27 +0000 https://legestart.ro/?p=90612 Reglementarea se regăsește în art. 162 din Codul de procedură fiscal care prevede că organele fiscale au obligația de a publica pe pagina de ...

Post-ul Publicarea listelor cu debitorii la fisc apare prima dată în .

]]>

Reglementarea se regăsește în art. 162 din Codul de procedură fiscal care prevede că organele fiscale au obligația de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane juridice care înregistrează obligații fiscale restante, precum și cuantumul acestor obligații. Prin modificarea adusă de O.U.G. nr. 25/2018, cu aplicare de la 1 ianuarie 2019, nu mai sunt vizate şi persoanele fizice.

Şi totuși, este legală publicarea datelor personale? 

Precizări ANAF despre plafoane şi date cu caracter personal

Pe site-ul ANAF se precizează:

- Pentru publicarea obligațiilor fiscale restante, nu au fost avute în vedere sumele de rambursat/de restituit, întrucât art. 162 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede acest aspect.

- Sunt publicate obligațiile fiscale restante totale care depășesc următoarele plafoane:

a) 500.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de mare contribuabil;

b) 250.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de contribuabil mijlociu;

c) 100.000 lei, în cazul celorlalte categorii de debitori, inclusiv în cazul persoanelor fizice care înregistrează obligații fiscale restante şi din desfășurarea de activități economice în mod independent sau exercită profesii libere;

d) 15.000 lei, în cazul debitorilor persoane fizice, altele decât cele de la lit. c).

- Datele cu caracter personal conținute de lista privind obligațiile fiscale restante au fost colectate de către ANAF în conformitate cu prevederile legislației naționale ce reglementează domeniul specific de activitate. – Scopul prelucrării prin publicare este îndeplinirea obligației legale ce îi revine în conformitate cu art. 162 din Codul de Procedură Fiscală.

- Potrivit dispozițiilor Regulamentului (UE) 2016/679 persoanele ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate de către ANAF beneficiază de dreptul de acces, de rectificare, de ștergere a datelor cu caracter personal, dreptul de restricționare a prelucrării, dreptul de a se opune prelucrării, dreptul de a-și retrage consimțământul în orice moment, precum și de dreptul de a depune plângere către Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Exercitarea drepturilor se poate face printr-o cerere depusă personal sau trimisă prin poștă la sediul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. 

Legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal

O recent critică de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 162 C. proc. fisc. (vezi Documentarul legal de la sfârșitul materialului). Înainte de arăta argumentele autorului, să precizăm că sesizarea CCR şi decizia pronunţată sunt anterioare modificării art. 262 prin O.U.G. nr. 25/2018, cu aplicare de la 1 ianuarie 2019, prin care a fost exclusă publicarea datelor pentru debitorii persoane fizice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că

- orice măsură care aduce atingere dreptului la viață privată, cum este și publicarea unor liste ale “datornicilor” cu referire la persoane fizice identificate sau identificabile, reprezintă o restrângere neconstituțională a acestui drept, dacă nu respectă cerințele art. 53 din Constituția României.

- dispozițiile legale criticate nu urmăresc niciunul dintre scopurile prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituție și nu îndeplinesc nici condițiile referitoare la necesitatea și proporționalitatea restrângerii.

- scopul urmărit, respectiv reducerea arieratelor, poate fi atins și pe alte căi, respectiv prin procedura de executare silită, având în vedere că este vorba de debite deja înregistrate, care nu presupun nicio atingere adusă dreptului la viață privată.

CCR a respins critica de neconstituționalitate, prin argumente din care reținem, ca principii aplicabile:

- informațiile la care se referă dispozițiile art. 162 alin. (1) din Codul de procedură fiscală sunt date cu caracter personal și în sensul dispozițiilor art. 4 pct. 1 din Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), potrivit cărora “«date cu caracter personal» înseamnă orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă («persoana vizată»); “. În plus, protecția datelor cu caracter personal este consacrată atât la nivelul dreptului primar al Uniunii Europene, respectiv dispozițiile art. 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, potrivit cărora ” (1) Orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc. (2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate și pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora.“, cât și la nivelul dreptului derivat european, respectiv art. 1 alin. (2) din Regulamentul anterior menționat, potrivit căruia “Prezentul regulament asigură protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice și în special a dreptului acestora la protecția datelor cu caracter personal.

- Faptul publicării informațiilor prevăzute de art. 162 alin. (1) din Codul de procedură fiscală nu poate ridica, în mod normal, dificultăți de înțelegere pentru orice persoană care depune minime diligențe în acest sens.

- În Hotărârea CEDO din 14 ianuarie 2014, pronunțată în Cauza Mateescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că “[...] obiectul art. 8 este în principal acela de a proteja persoanele particulare împotriva ingerinței arbitrare a autorităților publice, obligând statul să se abțină de la asemenea ingerințe. Într-un astfel de context, trebuie să se țină seama de justul echilibru care trebuie păstrat între interesul general și interesele persoanei în cauză. Marja de apreciere a statului este mai amplă în cazul în care se impune păstrarea unui echilibru just între interese private și publice concurente sau între diverse drepturi prevăzute de Convenție “.

- Potrivit pct. 16 al anexei la Ordinul președintelui ANAF nr. 558/2016, “De corectitudinea acestor informații care vor fi transmise Direcției generale de tehnologia informației în vederea publicării pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală răspunde conducătorul organului fiscal central competent în administrarea obligațiilor fiscale restante ale debitorilor ce fac obiectul publicării“. O astfel de prevedere reprezintă tocmai o garanție în sensul că prelucrarea datelor cu caracter personal nu va fi realizată în mod abuziv, ci conform exigențelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

- Având în vedere caracterul adecvat al garanțiilor prevăzute de art. 162 din Codul de procedură fiscală, Curtea apreciază că intensitatea ingerinței nu este excesivă. Această concluzie este determinată și de împrejurarea că ingerința vizează obligațiile fiscale restante ale acestora și nu obligațiile fiscale neajunse la scadență. Mai mult decât atât, contribuabilul este pe deplin conștient de (1) rangul constituțional al îndatoririi de a contribui la cheltuielile publice și că (2) orice obligație se naște în vederea executării ei, întocmai și la timp, astfel încât cu greu se poate admite că folosirea, de către titularul dreptului și obligației de a colecta taxele și impozitele, a unui instrument precum măsura criticată este de natură să îi ia prin surprindere pe contribuabili.

Decizia nr. 554/2018 a CCR, pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2018 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 137 din 20 februarie 2019. 

Documentar legal

Codul de procedură fiscală

Art. 162 – (1) Organele fiscale au obligația de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane juridice care înregistrează obligații fiscale restante, precum și cuantumul acestor obligații.

(2) Lista se publică trimestrial, până în ultima zi a primei luni din trimestrul următor celui de raportare și cuprinde obligațiile fiscale restante la sfârșitul trimestrului și neachitate la data publicării listei, al căror plafon se stabilește astfel:

a) în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al președintelui A.N.A.F.;

b) în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre a consiliului local.

(3) Înainte de publicare, obligațiile fiscale restante se notifică debitorilor. Obligațiile fiscale ale sediilor secundare plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor se notifică persoanei în structura căreia acestea funcționează.

(4) În termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligațiilor fiscale datorate, organul fiscal competent operează modificările pentru fiecare debitor care și-a achitat aceste obligații.

(5) Prevederile prezentului articol se aplică și pentru obligațiile fiscale stabilite prin titluri de creanță împotriva cărora contribuabilul a exercitat căile de atac prevăzute de lege, până la soluționarea căilor de atac, caz în care organul fiscal face mențiuni cu privire la această situație. Ori de câte ori contribuabilul obține suspendarea executării actului administrativ fiscal în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile prevederile alin. (4). 

Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligații fiscale restante, precum și cuantumul acestor obligații, aprobată prin OPANAF nr. 558/2016

[…]

4. Nu fac obiectul publicării […] obligațiile fiscale restante al căror cuantum total este sub următoarele plafoane:

a) 500.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de mare contribuabil;

b) 250.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de contribuabil mijlociu;

c) 100.000 lei, în cazul celorlalte categorii de debitori, inclusiv în cazul persoanelor fizice care înregistrează obligații fiscale restante și din desfășurarea de activități economice în mod independent sau exercită profesii libere;

d) 15.000 lei, în cazul debitorilor persoane fizice, altele decât cele de la lit. c).

[…]

Ai nevoie de O.U.G. nr. 25/2018? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Post-ul Publicarea listelor cu debitorii la fisc apare prima dată în .

]]>
https://legestart.ro/publicarea-listelor-cu-debitorii-la-fisc/feed/ 0
Schemă de minimis pentru firmele din turism care dezvoltă stațiunile balneare https://legestart.ro/schema-de-minimis-pentru-firmele-din-turism-care-dezvolta-statiunile-balneare/ https://legestart.ro/schema-de-minimis-pentru-firmele-din-turism-care-dezvolta-statiunile-balneare/#comments Thu, 21 Feb 2019 09:47:17 +0000 https://legestart.ro/?p=90610 Guvernul a pregătit un program de finanţare a investiţiilor pentru modernizarea şi dezvoltarea staţiunilor balneare, pentru ...

Post-ul Schemă de minimis pentru firmele din turism care dezvoltă stațiunile balneare apare prima dată în .

]]>

Guvernul a pregătit un program de finanţare a investiţiilor pentru modernizarea şi dezvoltarea staţiunilor balneare, pentru 2019-2020, pentru firmele din acest domeniu. 

Ajutorul este nerambursabil, respective grant, în proporţie de 50% din cheltuielile eligibile şi se acordă până la maxim 200.000 euro, pentru cheltuielile ce vizează activităţi economice. Schema de ajutor de minimis are caracter multianual şi se derulează până la 31 decembrie 2020, cu posibilitatea de prelungire în raport cu reglementările europene. Bugetul schemei de minimis este de 130 milioane de euro anual. 

Beneficiarii măsurii de finanţare vor fi societăţile comerciale, înfiinţate în conformitate cu prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Se estimează un număr mediu anual de circa 100 întreprinderi beneficiare, se mai arată în proiectul afișat pe pagina Guvernului.

Vor fi considerate cheltuieli eligibile următoarele categorii de cheltuieli:

a) construcţia, extinderea şi reabilitarea de capacităţi turistice de alimentaţie publică şi cazare, precum şi a capacităţilor de tratament balnear, pe care respectivele societăţi comerciale le deţin;

b) construcţia, extinderea şi reabilitarea obiectivelor de sănătate, culturale, sportive şi de agrement din staţiunile balneare, în condiţiile legii;

c) achiziţia de echipamente, mobilier şi aparatură medicală specifice tratamentelor balneare;

d) achiziţia de mijloace de transport persoane, utilizabile exclusiv în scopuri turistice;

e) realizarea de centre de informare turistică şi dotarea acestora;

f) alte obiective de investiţii prin care societăţile comerciale contribuie la dezvoltarea staţiunii balneare respective;

g) cheltuieli privind pregătirea profesională a persoanelor cu calificări în domeniul HORECA şi a  persoanelor cu pregătire medical-sanitară, precum şi cheltuieli pentru locurile de muncă nou create pentru personalul cu pregătire medical-sanitară.

 Memorandumul guvernului mai precizează că schema de ajutor va avea efect benefic în economie, atât prin dezvoltarea investițiilor, cât și prin crearea unor locuri de muncă, dar și în turism: “Se urmăreşte valorificarea potenţialului balnear şi căutarea mijloacelor de promovare a factorilor naturali de cură utilizaţi în staţiunile balneare”.

 După adoptarea de către Guvern, Secretariatul General va publica normele de aplicare ale schemei de minimis pentru stațiunile balneare.

Ai nevoie de Legea nr. 31/1990? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Post-ul Schemă de minimis pentru firmele din turism care dezvoltă stațiunile balneare apare prima dată în .

]]>
https://legestart.ro/schema-de-minimis-pentru-firmele-din-turism-care-dezvolta-statiunile-balneare/feed/ 0
Prima casă 2019: Guvernul a aprobat plafonul de garantare aferent programului https://legestart.ro/prima-casa-2019-guvernul-aprobat-plafonul-de-garantare-aferent-programului/ https://legestart.ro/prima-casa-2019-guvernul-aprobat-plafonul-de-garantare-aferent-programului/#comments Thu, 21 Feb 2019 09:40:12 +0000 https://legestart.ro/?p=90605 Executivul a aprobat în ședința din 19 februarie 2019 plafonul total de garantare pentru anul 2019, aferent programului "Prima casă", suma ...

Post-ul Prima casă 2019: Guvernul a aprobat plafonul de garantare aferent programului apare prima dată în .

]]>

Executivul a aprobat în ședința din 19 februarie 2019 plafonul total de garantare pentru anul 2019, aferent programului “Prima casă”, suma alocată fiind de două miliarde de lei, conform Ministerului Finanțelor Publice. Fondurile sunt la aceeași valoare ca anul trecut.

În 2018, în cadrul programului au fost acordate 20.423 garanţii, în valoare totală de 1,9 miliarde de lei, cu o valoare medie a garanţiei acordate de 94.000 lei, precum şi 7.160 promisiuni de garantare, în valoare totală de 800 de milioane de lei. De asemenea, datele arată că din 2009, de la lansarea programului și până în 2018, au fost acordate 267.752 garanţii şi promisiuni de garantare, în valoare totală de 23,7 miliarde de lei.

Alocarea plafonului total al garanţiilor care pot fi emise în anul 2019 în cadrul Programului se face la solicitarea finanţatorilor participanţi de către FNGCIMM, cu acordul MFP, conform Procedurii şi criteriilor de evaluare anuală a modului de utilizare a plafoanelor de garantare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3097/2017, se menţionează în comunicatul MFP.

Ministrul de Finanțe a anunțat anterior că programul va deveni “mai social”, dar aspectele esențiale nu se schimbă, forma modificată urmând a fi finalizată la sfârșitul acestei luni.

Ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, a anunţat duminică seara, la postul tv X, că programul ‘Prima Casă’ va deveni “mai social“, iar până la finele lunii februarie va exista o formă modificată a acestuia. El a adăugat că modificările vizează aspecte legate de suprafaţa casei sau de veniturile celor care vor să îl acceseze, în special pentru persoanele cu venituri mici.

Pentru 2019, finanțatorii participanți în program sunt 14 la număr: BRD, BCR, Banca Transilvania, CEC Bank, ING, Raiffeisen Bank, OTP Bank, Banca Românească, Unicredit, Garanti, Piraeus Bank, Marfin, Credit Agricole și Leumi Bank.

Ai nevoie de Ordinul MFP nr. 3097/2017? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Post-ul Prima casă 2019: Guvernul a aprobat plafonul de garantare aferent programului apare prima dată în .

]]>
https://legestart.ro/prima-casa-2019-guvernul-aprobat-plafonul-de-garantare-aferent-programului/feed/ 0
Majorarea salariilor la unii funcţionari publici: condiţii de aplicare https://legestart.ro/majorarea-salariilor-la-unii-functionari-publici-conditii-de-aplicare/ https://legestart.ro/majorarea-salariilor-la-unii-functionari-publici-conditii-de-aplicare/#comments Thu, 21 Feb 2019 09:33:18 +0000 https://legestart.ro/?p=90602 Chestiunea de drept cu care a fost sesizată ÎCCJ privește aplicarea dreptului de majorare a salariului de bază pentru funcționarii publici din ...

Post-ul Majorarea salariilor la unii funcţionari publici: condiţii de aplicare apare prima dată în .

]]>
Chestiunea de drept cu care a fost sesizată ÎCCJ privește aplicarea dreptului de majorare a salariului de bază pentru funcționarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Mediului, Ministerului Sănătății, Ministerului Educației și Ministerului Muncii. 

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: “Cum se interpretează și se aplică dispozițiile Notei 2 a lit. c) din pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, modificată și completată, care prevăd că: «Funcționarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Mediului, Ministerului Sănătății, Ministerului Educației Naționale și Ministerului Muncii și Justiției Sociale beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%», în corelare cu dispozițiile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din Legea- cadru nr. 153/2017, modificată și completată?“. 

Expunerea succintă a procesului

- Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat anularea deciziilor de salarizare emise de pârât cu stabilirea eronată a drepturilor salariale, obligarea pârâtului la emiterea unor noi decizii prin care să se dispună stabilirea cuantumului brut al salariului de bază care să conțină majorarea cu 15% prevăzută de Nota 2 a lit. c) din pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 iulie 2017, calcularea și plata drepturilor salariale cuvenite în integralitatea lor, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite începând cu data de 1 iulie 2017 și drepturile salariale efectiv achitate, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.

- În motivare, reclamanții funcționari publici în cadrul A au arătat că au fost reîncadrați, începând cu data de 1 iulie 2017, pe funcțiile publice, cu menținerea drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, în temeiul prevederilor art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, or, în conformitate cu prevederile Notei 2 a lit. c) din pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%, iar aceasta trebuia acordată începând cu data de 1 iulie 2017.

- Totodată, s-a învederat că majorarea solicitată reprezintă o excepție de la regula stabilită de dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel că prima majorare pentru categoria lor profesională trebuie acordată începând cu data de 1 iulie 2017, cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul legii, nu se prevede nicio altă dată clară, concretă de la care se aplică majorarea respectivă.

- Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că reclamanții ar trebui să beneficieze de sporul de complexitate solicitat.

- Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 au caracter general, vizând toate categoriile și toți ordonatorii de credite din sectorul bugetar, iar normele care reglementează majorarea de 15% nu au caracter special față de dispozițiile legale anterior menționate, întrucât nu poate fi aplicat principiul specialia generalibus derogant între o normă care prevede aplicarea legii în timp și o normă de drept substanțial care prevede acordarea unor drepturi salariale.

- Împotriva acestei sentințe, reclamanţii au declarat recurs.

- Instanţa de recurs s-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru ca, prin hotărârea prealabilă solicitată, să dezlege chestiunea de drept – pe care am prezentat-o la începutului acestui material –, de natură să permită soluţionarea litigiului. 

Hotărârea ÎCCJ

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis  sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal şi a stabilit următoarele:

- majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018;
- pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4)din Legea-cadru nr. 153/2017;
- prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate. 

Decizia nr. 82/2018 a ÎCCJ, publicată în Monitorul Oficial nr. 130 din 19 februarie 2019 (extrase) 

Cadrul juridic

Normele de drept intern care au format obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare

Art. 38. – Aplicarea legii

(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:

a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții; [...]

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; [...]

(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

[...]

(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. [...]

Anexa VIII Familia ocupațională de funcții bugetare “Administrație”

Capitolul I

A. Salarizarea funcționarilor publici

[...]

II. Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale

[...]

c) funcții publice de execuție

[...]

Nota:

2. Funcționarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Mediului, Ministerului Sănătății, Ministerului Educației Naționale și Ministerului Muncii și Justiției Sociale beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%.

Ai nevoie de Legea nr. 153/2017? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Post-ul Majorarea salariilor la unii funcţionari publici: condiţii de aplicare apare prima dată în .

]]>
https://legestart.ro/majorarea-salariilor-la-unii-functionari-publici-conditii-de-aplicare/feed/ 0
Pensii militare de stat: Este constituțională plafonarea la 85% din baza de calcul? https://legestart.ro/pensii-militare-de-stat-este-constitutionala-plafonarea-la-85-din-baza-de-calcul/ https://legestart.ro/pensii-militare-de-stat-este-constitutionala-plafonarea-la-85-din-baza-de-calcul/#comments Wed, 20 Feb 2019 08:04:00 +0000 https://legestart.ro/?p=90597 De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 114 din 13.02.2019 a fost publicată Decizia CCR nr. 652 din 30.10.2018 și menţionăm faptul că, potrivit art. ...

Post-ul Pensii militare de stat: Este constituțională plafonarea la 85% din baza de calcul? apare prima dată în .

]]>

De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 114 din 13.02.2019 a fost publicată Decizia CCR nr. 652 din 30.10.2018 și menţionăm faptul că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 13.02.2019) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor. 

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 

Care este conținutul textului legal menționat de CCR în Decizia nr. 652 din 30.10.2018? 

Art. 30 din Legea nr. 223/2015: „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28″. 

Cum și-a motivat autorul -în esență- excepţia de neconstituţionalitate? 

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a susținut că, la data de 24.07.2015, Parlamentul a adoptat Legea nr. 223/2015, care a intrat în vigoare, potrivit art. 123, la data de 01.01.2016, motiv pentru care baza de calcul al pensiei s-a efectuat în temeiul acestei legi.

Însă, tot la data de 01.01.2016 a intrat în vigoare și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, care modifică, printre altele, și art. 30 din Legea nr. 223/2015.

Inițial, art. 30 din Legea nr. 223/2015 nu prevedea limitarea de 85%, raportată la baza de calcul al pensiei, iar sporul pentru pensia suplimentară era calculat la cuantumul pensiei.

S-a susținut că prin introducerea plafonului de 85% se creează o discriminare evidentă a pensionarilor militari care realizează o vechime cumulată de peste 36 de ani față de militarii care au o vechime mai mică, precum și față de militarii care optează pentru calculul din sistemul public de pensii, în conformitate cu art. 122 din Legea nr. 223/2015, situație în care aceștia pot să își valorifice sporul pentru pensia suplimentară, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Autorul excepției a susținut că această discriminare constă în faptul că pensionarii militari cu o vechime cumulată de peste 36 de ani (situație în care se află și acesta) pierd sporul de 9% pentru pensia suplimentară, în timp ce pensionarii militari cu o vechime mai mică în muncă și cei care optează, în următorii 5 ani, pentru sistemul public de calcul își pot valorifica sporul pentru pensia suplimentară.

În concluzie, pentru evitarea acestor discriminări, a solicitat admiterea excepției de neconstituționalitate. 

Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa? 

În jurisprudența sa referitoare la acordarea pensiei de serviciu, CCR a reținut, prin Decizia nr. 1.284 din 29.09.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25.11.2011, că pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială.

Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligația statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză și-a garantat dreptul la pensia de drept comun, tocmai prin plata contribuțiilor. Este un drept pe care l-a obținut și realizat prin plata contribuțiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituțional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susține că este un drept viitor câștigat ad aeternam din moment ce este sub condiție.

Cu privire la reglementarea pensiei militare de stat, prin Decizia nr. 20 din 02.02.2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18.02.2000, CCR a reținut următoarele: “Caracterul stimulativ al pensiei de serviciu constă, atât în cazul magistraților, cât și în cazul militarilor, în modul de determinare a cuantumului pensiei în raport cu salariul, respectiv cu solda avută la data ieșirii la pensie“. De asemenea, prin Decizia nr. 871 din 25.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28.06.2010, CCR a constatat că “partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. [...] Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plătește de la bugetul de stat. [...] De altfel, Decizia CCR nr. 20 din 02.02.2000, [...] a statuat că pensia de serviciu constituie «o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale», ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment [...] se constituie în acea compensație parțială menționată de CCR, pentru că diferențierea existentă între o pensie specială și una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment“.

Referitor la instituirea prin lege a unui plafon al pensiei militare de stat, prin Decizia nr. 450 din 30.05.2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28.06.2006, CCR a constatat că dreptul la pensie este un drept fundamental, consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituție, dar se exercită în condițiile prevăzute de lege. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească în ce condiții și pe baza căror criterii se acordă pensia, baza de calcul și cuantumul acesteia, în raport cu situația concretă a fiecărui titular al dreptului. Nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Acesta se stabilește prin legislația națională. Astfel, legiuitorul poate să prevadă și o limită minimă a cuantumului pensiei, precum și plafonul maxim al acesteia. Norma criticată pentru neconstituționalitate prevede, ca și în cazul tuturor celorlalte tipuri de pensie de serviciu, că, indiferent de rezultatul calculului aritmetic privind adăugarea sporurilor, cuantumul pensiei acordate nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul. CCR a apreciat că această reglementare nu are caracter discriminatoriu, ci reprezintă o dispoziție de plafonare a cuantumului pensiei, care se înscrie între prerogativele legiuitorului. Totodată, prin Decizia nr. 1.234 din 06.10.2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 04.12.2009, CCR a reținut că prevederile art. 25 din Legea nr. 164/2001 instituie un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăși venitul. Cu respectarea acestui principiu, fiecare pensionar militar beneficiază de pensie în cuantumul rezultat în raport cu vechimea în activitate și venitul realizat anterior pensionării. Această reglementare este în perfect acord cu principiul consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia cetățenii au dreptul la pensie și la alte drepturi de asigurări sociale, în condițiile legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul dreptului la pensie și condițiile acordării acestuia, precum și să le modifice în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment. Extinderea incidenței acestui principiu și asupra sporului acordat pentru contribuția la fondul de pensie suplimentară, ca efect al prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, nu poate fi privită nici ea ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce se aplică nediferențiat tuturor persoanelor care au dreptul să beneficieze de acest spor.

Ținând cont de această jurisprudență, CCR a reținut că aceste considerente se aplică mutatis mutandis și în cazul dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, care instituie un plafon de 85% din baza de calcul pentru cuantumul pensiei de serviciu.

Ai nevoie de Decizia nr. 652/2018? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Post-ul Pensii militare de stat: Este constituțională plafonarea la 85% din baza de calcul? apare prima dată în .

]]>
https://legestart.ro/pensii-militare-de-stat-este-constitutionala-plafonarea-la-85-din-baza-de-calcul/feed/ 0