Dreptul la pensie şi comunicarea deciziei de pensionare către angajator

Cine, când și cum face comunicarea deciziei de pensionare către angajator, pentru a declanșa raportul juridic de încetare de drept a contractului individual de muncă? Angajatul, ca titular al deciziei de pensionare, are obligația de a o comunica sau nu angajatorului? Aceste întrebări au fost puse în motivarea unei recente excepții de neconstituționalitate pe care o sintetizăm în cele ce urmează. 

Prin Încheierea pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 – , cu prilejul soluționării unei cauze având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei de încetare a contractului individual de muncă. 

Motivarea excepției de neconstituționalitate

- Autorul acesteia susține că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003, care prevăd încetarea de drept a contractului individual de muncă la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate sau pensiei pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, sunt neconstituționale. Astfel, arată că aceste dispoziții de lege încalcă drepturile și libertățile cetățenilor prevăzute de art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) din , permit discriminarea persoanelor vârstnice, încalcă dreptul la muncă și condiționează restrângerea dreptului la pensie de restrângerea dreptului la muncă, încălcând art. 47 alin. (2) și art. 53 din Legea fundamentală.

- De asemenea, autorul arată că norma juridică nu este clară pentru că nu stabilește cine, când și cum face comunicarea deciziei de pensionare către angajator, pentru a declanșa raportul juridic de încetare de drept a contractului individual de muncă. Totodată, nu stabilește dacă angajatul, ca titular al deciziei de pensionare, are obligația de a o comunica sau nu angajatorului. Acest fapt ce duce la imposibilitatea înfăptuirii corecte a actului de justiție, încălcându-se art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție.

- Totodată, autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate intervin într-un contract de muncă, dispunând încetarea acestuia, fără a ține cont de actul de voință al părților contractante.

- Autorul mai susține că angajatorul are la dispoziție alte norme juridice, prevăzute de Codul muncii, prin care să dispună încetarea contractului individual de muncă a unui angajat care nu dă randamentul necesar în muncă. Vârsta nu poate fi o cauză în acest sens, dacă angajatul este apt din punct de vedere medical și psihologic, corespunde din punctul de vedere al competenței profesionale și își realizează corespunzător sarcinile de serviciu, prevăzute în fișa postului.

- Tribunalul Cluj a apreciat că reducerea vârstei de pensionare constituie un drept justificat de condițiile grele de muncă în care beneficiarii și-au desfășurat activitatea. Așadar, în situația în care starea de sănătate îi permite unui persoane pensionate pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, să lucreze în continuare, dreptul acesteia la muncă nu ar trebui îngrădit prin încetarea de drept a contractului individual de muncă. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 – , care au următoarea redactare:

- Art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua:

“(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: [...]

c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II.” 

Considerente CCR în temeiul cărora excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă, ca neîntemeiată

Din examinarea situației de fapt în care se află autorul excepției, Curtea a constatat că acesta se încadrează în ultima ipoteză a art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a, respectiv cea referitoare la persoanele care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.

Curtea a examinat, drept urmare, doar constituționalitatea dispozițiilor de lege în a cărei ipoteză se încadrează autorul excepției, respectiv doar a art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a ultima ipoteză din Legea nr. 53/2003.

- Persoana în cauză se află în situația persoanelor care, potrivit dispozițiilor din privind sistemul unitar de pensii publice, beneficiază de acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei legale standard de pensionare. Astfel, dacă dispozițiile art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010 prevăd, ca normă generală, că “vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei”, dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. a)-c) din aceeași lege dispun, ca excepție, că persoanele care au realizat stagii de cotizare în condiții deosebite, în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în condiții speciale de muncă ori care au fost private de libertate, deportate în străinătate, după data de 23 august 1944, și/ori s-au aflat în prizonierat, în situația în care le-au fost stabilite drepturi privind vechimea în muncă, în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-c) și la alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, beneficiază de acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei legale de pensionare. Dispozițiile art. 56 alin. (1), art. 57 alin. (2), art. 58 și art. 59 din Legea nr. 263/2010 se referă, de asemenea, la situații în care pensia pentru limită de vârstă se acordă cu reducerea vârstei de pensionare, prevăzute de art. 53 alin. (1) teza întâi din același act normativ.

- Analizând aceste reglementări, Curtea reține că acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor persoanelor care au lucrat în condiții solicitante sau periculoase, ce au avut drept efect o deteriorare mai accentuată a sănătății și capacității de muncă, ori care au lucrat în condiții defavorizante, ceea ce a presupus un efort sporit, așa cum sunt cei care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap sau nevăzătorii. Prin urmare, reducerea vârstei de pensionare are valoarea unei reglementări cu caracter compensatoriu.

- Dispozițiile Legii nr. 263/2010 reglementează doar condițiile în care asigurații pot obține dreptul la pensie și nu instituie o obligație a persoanelor de a se pensiona la împlinirea condițiilor legale de pensionare. Încetarea de drept a contractului de muncă la împlinirea condițiilor legale de pensionare este prevăzută însă în art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003. Reglementarea prevede însă trei teze distincte: prima teză se referă la încetarea contractului de muncă “la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare”, în timp ce a doua și a treia teză stabilesc încetarea raportului de muncă “la data comunicării deciziei de pensie”, respectiv “la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II”.

- Doar în prima teză încetarea contractului de muncă are loc ope legis, ca urmare a îndeplinirii condițiilor de stagiu și vârstă legale de pensionare, în timp ce, în a doua teză, încetarea are loc ca urmare a exprimării opțiunii asiguratului pentru deschiderea anticipată a dreptului la pensie, în condițiile permise de lege. În aceste condiții este evident că derularea în continuare a raportului de muncă ar fi contrară voinței exprimate de cel care solicită deschiderea dreptului la pensie, astfel că încetarea de drept a contractului individual de muncă este justificată, fără a avea semnificația încălcării dreptului la muncă al salariatului.

- Cât privește critica vizând caracterul neclar și lipsit de previzibilitate al dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua ultima ipoteză din Legea nr. 53/2003, întrucât nu detaliază procedura de comunicare a deciziei de pensionare, Curtea observă că reglementările referitoare la condițiile pentru acordarea dreptului la pensie și procedura de pensionare nu constituie obiectul Codului muncii, ci al unor acte normative distincte, așa cum este Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sau alte acte normative cu caracter special, vizând doar anumite categorii profesionale, așa cum este, spre exemplu, privind pensiile militare de stat. Prin urmare, pretinsa omisiune a reglementării, criticată de autorul excepției, nu privește cadrul reglementării supuse controlului de constituționalitate. 

publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 22 martie 2019 (extrase).

Ai nevoie de Decizia nr. 840/2018? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de !

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la TheWorldAthome.ro. Contact: legestart.

Fara comentarii

Scrie un comentariu