24 Septembrie, 2018

STUDIU DE CAZ: Despre provocare în cazul infracțiunii de loviri / vătămări cauzatoare de moarte

Prin sentinţa penală nr. 93/08.06.2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 195 alin. (1) , cu aplicarea art.  75 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1), a fost  condamnat inculpatul S.C., la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, cu aplicarea pedepselor accesorii şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi act normativ,  pe o perioadă de 3 ani. S-a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de persoanele vătămate. 

Cum a argumentat instanța de fond hotărârea respectivă?

Instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele :

În fapt, în seara zilei de 23.12.2014, potrivit tradiţiei de Crăciun, B.T. împreună cu martorii T.M.P., zis Dovleac, M.M.A. , zis Bebe şi A.I.L. au plecat la colindat pe raza satul B., comuna B., jud. X.

În timp ce colindau pe  uliţele satului, aceşti au aruncat cu petarde, iar martorul B.T. a cântat la un saxofon, făcând gălăgie şi întărâtând câinii din curţi.

Cu această ocazie, susnumiţii s-au întâlnit cu inculpatul S.C., zis Costea,  unchiul numitului B.T., iar acesta s-a alăturat grupului de colindători.

În jurul orei 22,00, grupul de colindători a ajuns la locuinţa victimei P.I. , care a ieşit la poartă şi le-a spus să nu mai facă gălăgie, întrucât întărâtă câinii.

Grupul de colindători şi-a continuat drumul, oprindu-se în dreptul altei locuinţe, dar inculpatul S.C., împreună cu nepotul său, martorul B.T., a rămas să se certe cu victima, care a deschis poarta, iar câinele  l-a muşcat pe inculpat de picior.

În acel moment, inculpatul i-a aplicat o lovitură, cu pumnul, în zona feţei victimei, care a căzut la pământ.

Imediat după aceasta, inculpatul împreună cu nepotul său, B.T. au plecat şi s-au întâlnit cu ceilalţi colindători, iar după aproximativ un sfert de oră  s-au întors la locul incidentului,  unde victima se afla  căzută în mijlocul drumului, fiind prezenţi martorii B.M., B.I. şi M.A., acesta din urmă sesizând SNUAU 112.

Victima P.I.  a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Drobeta Turnu Severin şi apoi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova unde a decedat în data de 31.12.2014, datorită leziunilor produse – traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, în urma lovirii acesteia de inculpat şi căderii la sol. 

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 4/27.01.2015, încheiat de Institutul de Medicină Legală Craiova rezultă că moartea victimei P.I.  a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur, între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, iar moartea victimei poate data din data de 31.12.2014.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului S.C.  care, în data de 23.12.2014, în  jurul orei  22,00,  i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în zona feţei, victimei P.I. , care a căzut la pământ , în drumul public şi a  suferit un traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, leziune ce a dus la decesul acesteia, în data de  31.12.2014, ca urmare a hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 195 din Codul penal.

Sub aspectul laturii subiective s-a constatat că în speţă, inculpatul a acţionat cu praeterintenţie, în sensul că şi-a dat seama şi a vrut să lovească victima pentru a-i produce o vătămare corporală, dar a produs un rezultat mai grav, respectiv moartea acesteia, rezultat pe care acesta nu l-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-l prevadă, având în vedere vârsta victimei, de 66  ani, precum şi faptul că prin lovirea acesteia, cu pumnul în zona feţei, există posibilitatea căderii şi lovirii sale de sol.

Instanţa a constatat că în favoarea acestuia se impune reţinerea circumstanţei atenuante a provocării care, potrivit art. 75 Cod penal. 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către vreo parte şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, împotriva acestei sentinţe penale au formulat apeluri  Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, inculpatul S.C.  şi partea vătămată Măgureanu Simona.

Cu privire la apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, Curtea de apel a constatat că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa instanţei de fond, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 alin. (1) C.p.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege, respectiv, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii comise, fiind în prezenţa unei infracţiuni contra vieţii, comisă asupra unei persoane în vârstă de 65 de ani, modul şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, în sensul că acesta nu are antecedente penale, iar din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, se reţin aspecte pozitive cu privire la persoana inculpatului, apreciindu-se că există risc mediu de reiterare a comportamentului infracţional.

Totodată, s-a avut în vedere şi atitudinea sinceră manifestată de inculpat, acesta recunoscând şi regretând fapta comisă, chiar dacă acesta nu a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi nu i s-au aplicat dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

De asemenea, în mod corect a fost reţinută în favoarea inculpatului, circumstanţa atenuantă a provocării.

Astfel, pentru a putea fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării este necesar ca victima infracţiunii să fi avut o atitudine agresivă ori un comportament care să fie considerat grav, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, astfel încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă (prin săvârşirea unei infracţiuni). Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să fie de o severitate apropiată.

Faptul că inculpatul, din speţa de faţă, a săvârşit infracţiunea într-o astfel de stare de încărcare nervoasă este evidenţiat de probele administrate în cauză, respectiv de declaraţiile inculpatului şi ale martorilor oculari, din care rezultă că victima, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, a ieşit din curte, a reproşat grupului de colindători, din care făcea parte şi inculpatul, că produc zgomot, iar apoi a deschis poarta pentru a ieşi câinele său din curte, lucru care s-a şi întâmplat, câinele ieşind şi muşcându-l pe inculpat de picior. Comportamentul victimei a fost unul exagerat, având în vedere, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, că tradiţia colindatului cu ocazia sărbătorilor de iarnă (fapta fiind săvârşită în seara zilei de 23.12.2014) presupune o oarecare tulburare a liniştii publice, tulburare care este acceptată de comunitate.

Astfel fiind, în condiţiile în care inculpatul a acţionat spontan, în sensul că i-a aplicat victimei o singură lovitură cu pumnul în zona feţei sub imperiul puternicei tulburări produsă de muşcătura câinelui, căruia victima îi dăduse drumul din curte în acest scop, în mod corect a fost reţinută în favoarea  inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării.

Ca urmare a celor arătate mai sus, se constată că pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, deci o pedeapsă egală cu minimul redus ca urmare a aplicării dispoziţiile art. 76 C.p. (limitele de pedeapsă reduse conform art. 76 C.p. fiind cuprinse între 4 şi 8 ani închisoare), aplicată inculpatului de către instanţa de fond este corect individualizată  şi este de natură să conducă la reeducarea inculpatului şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în urma recunoaşterii  faptei, inculpatul putea să ceară şi să beneficieze şi de o altă reducere a limitelor pedepsei cu o treime în raport de disp. art. 396 alin. (1)0 C.p.p.

Extras din Decizia nr. 1421/04.11.2015 , Curtea de Apel Craiova-Sectia Penală,  

Ai nevoie de Codul Penal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de !

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: [email protected]

Fara comentarii

Scrie un comentariu

американская фондовая биржа

Узнайте про популярный веб портал с информацией про www.steroid-pharm.com.
money-credit.com.ua