21 August, 2018

Societatea pe acţiuni – drepturi şi obligaţii instituite de o nouă directivă comunitară

Recenta , din 14 iunie, reglementează anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale (astfel cum este intitulat, oficial, documentul). Directiva a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 169 din 30 iunie 2017 şi este în vigoare din data de 20 iulie.
 
În documentarul de la sfârşit găsiţi temele principale ale directivei, cu precizarea că, în documentul publicat în limba română se păstrează sintagma “societăţi comerciale” şi pe care o vom păstra şi aici, deşi , astfel cum a fost modificată, a adoptat sintagma “societăţi”.

Vă propunem câteva precizări ale directivei privind înfiinţarea şi funcţionarea societăţilor.
 
Constituirea unei societăţi comerciale pe acţiuni
Măsurile de coordonare se aplică actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind formele de societăţi comerciale enumerate în la directivă – societăţi anonime sau pe acţiuni, sub denumirile stabilite prin dreptul naţional al statelor membre. Denumirea oricărei societăţi comerciale având una dintre formele juridice menţionate conţine sau este însoţită de o descriere distinctă de descrierea impusă pentru alte forme de societăţi comerciale.

Informaţii obligatorii prevăzute în statut sau în actul constitutive. Reţinem, aici, din rândul informaţiilor minime obligatorii :
  • dacă societatea comercială nu are capital autorizat, cuantumul capitalului subscris;
  • dacă societatea comercială are capital autorizat, cuantumul acestuia, precum și cuantumul capitalului subscris la înfiinţarea societăţii comerciale sau la autorizarea societăţii comerciale pentru începerea activităţii şi în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat;
  • normele care reglementează numărul şi procedura de numire a membrilor organelor care reprezintă societatea comercială în relaţiile cu terţii, răspund de administrarea, conducerea, supravegherea şi controlul societăţii comerciale, precum şi repartizarea competenţelor între aceste organe;
  • durata societăţii comerciale, cu excepţia cazurilor în care este nedeterminată.
Informaţii obligatorii prevăzute în statut sau în actul constitutiv sau într-un document separat. În statut sau în actul constitutiv trebuie menţionate între altele:
  • valoarea nominală a acţiunilor subscrise şi, cel puţin o dată pe an, numărul acestora;
  • numărul acţiunilor subscrise, fără precizarea valorii nominale, dacă astfel de acţiuni pot fi emise conform legislaţiei interne;
  • condiţiile speciale care limitează transferul acţiunilor, dacă există;
  • tipul acţiunilor, nominative sau la purtător şi orice dispoziţii privind conversia acestor acţiuni, cu excepţia cazului în care procedura în cauză este prevăzută prin lege;
  • cuantumul total sau cel puţin o estimare a tuturor costurilor pe care societatea comercială trebuie să le suporte sau care îi pot fi imputate pentru constituire şi, dacă este cazul, înainte ca societatea comercială să fie autorizată să îşi înceapă activitatea.
Autorizarea pentru începerea activităţii
Dacă legislaţia internă dispune că o societate comercială nu îşi poate începe activitatea fără a fi autorizată în acest sens, aceasta prevede, de asemenea, responsabilitatea pentru angajamentele asumate de societatea comercială sau în numele acesteia în perioada de dinainte de acordarea sau refuzul autorizaţiei în cauză, cu excepţia angajamentelor rezultate din contracte încheiate de societatea comercială sub rezerva primirii autorizaţiei de a-și începe activitatea.
 
Societăţi comerciale cu mai mulţi acţionari
Dacă legislaţia internă impune ca o societate comercială să fie formată din mai mult de un acţionar, deţinerea tuturor acţiunilor de către o singură persoană sau scăderea numărului de acţionari sub numărul minim legal, după constituirea societăţii comerciale, nu atrage încetarea automată a societăţii comerciale.

Dacă în cazurile menţionate, legislaţia internă permite dizolvarea societăţii comerciale prin hotărâre judecătorească, judecătorul competent are posibilitatea de a acorda societăţii comerciale timpul necesar pentru a-şi regulariza situaţia, iar dacă se pronunţă o hotărâre de dizolvare, societatea comercială intră în lichidare.
 
Nulitatea societăţilor comerciale pe acţuni şi validitatea obligaţiilor
Răspunderea solidară şi individuală. Măsurile de coordonare prevăzute această secţiune din directivă se aplică actelor reglementărilor cu privire la societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată, societatea în comandită pe acţiuni. Reţinem, aici, prevederea potrivit căreia dacă sunt îndeplinite anumite acte în numele unei societăţi comerciale în curs de înfiinţare, înainte ca aceasta să fi dobândit personalitate juridică şi dacă societatea comercială nu își asumă obligaţiile ce rezultă din actele în cauză, persoanele care le-au îndeplinit sunt responsabile solidar şi nelimitat pentru acţiunile în cauză, în absenţa unei clauze contractuale contrare.

Opozabilitatea faţă de terţi. Îndeplinirea cerinţelor de publicitate cu privire la persoanele care, în calitate de organ al societăţii comerciale, au competenţa de a angaja societatea comercială face inopozabilă terţilor orice neregulă cu privire la numirea acestora, cu excepţia cazului în care societatea comercială poate dovedi că terţii în cauză aveau cunoştinţă despre acest lucru.

Acte îndeplinite de organele societăţii comerciale şi de reprezentanţi. Actele îndeplinite de organele societăţii comerciale angajează societatea, chiar dacă nu se încadrează în obiectul de activitate al societăţii comerciale, cu excepţia cazului în care astfel de acte depăşesc limitele competenţelor pe care legea le atribuie sau permite a fi atribuite organelor în cauză.

Cu toate acestea, reglementarea internă poate să prevadă că societatea comercială nu este angajată în cazul în care acţiunile respective nu se încadrează în obiectul de activitate al societăţii comerciale, dacă societatea comercială dovedeşte că terţii cunoşteau sau, având în vedere circumstanţele, nu puteau să nu cunoască faptul că actul nu se încadrează în obiectul de activitate. Publicarea statutului nu constituie, în sine, o dovadă suficientă în acest sens. Limitele competenţelor conferite organelor societății comerciale conform statutului sau prin decizie a organelor competente nu sunt opozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate.

Condiţii privind nulitatea unei societăţi comerciale. Legislaţiile statelor membre pot să prevadă nulitatea societăţilor comerciale doar în următoarele condiţii:
  • nulitatea trebuie pronunţată prin hotărâre judecătorească;
  • nulitatea poate fi pronunţată exclusiv în cazurile de mai jos:
    • absenţa actului constitutiv sau nerespectarea formalităţilor de control preventiv sau a formei autentice,
    • obiectul de activitate al societăţii comerciale este ilicit sau contrar ordinii publice,
    • actul constitutiv sau statutul nu menţionează denumirea societăţii comerciale, aporturile, capitalul total subscris sau obiectul de activitate al societăţii comerciale,
    • nerespectarea dispoziţiilor din dreptul intern privind cuantumul minim al capitalului vărsat,
    • incapacitatea tuturor asociaţilor fondatori,
    • numărul asociaţilor fondatori este mai mic de doi, contrar legislaţiei interne care reglementează societatea comercială.
Societatea comercială nu face obiectul vreunei cauze de inexistenţă, nulitate absolută, nulitate relativă sau anulabilitate, altele decât temeiurile de nulitate menţionate mai sus.

Efectele nulităţii. Opoziţia terţilor, dacă este prevăzută de dreptul intern, nu poate fi primită decât în termen de şase luni de la publicarea hotărârii judecătoreşti. Iată şi câteva prevederi suplimentare:
  • Nulitatea determină dizolvarea societăţii comerciale, la fel ca şi încetarea.
  • Nulitatea în sine nu aduce atingere valabilităţii angajamentelor asumate de sau faţă de societatea comercială, fără ca acest fapt să influenţeze consecinţele dizolvării societăţii comerciale.
  • Legislaţia internă poate reglementa efectele nulităţii între asociaţi.
  • Deţinătorii de părţi sociale sau de acţiuni în societatea comercială rămân cu obligaţia de a vărsa capitalul nevărsat până la concurenţa capitalului subscris, în măsura impusă de angajamentele încheiate cu creditorii.

Temele principale ale

- coordonarea, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, în ceea ce priveşte constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni şi menţinerea şi modificarea capitalului acestora;

- coordonarea, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, privind publicitatea, validitatea obligaţiilor şi nulitatea societăţilor comerciale pe acţiuni sau ale altor societăţi comerciale cu răspundere limitată;

- cerinţele privind publicitatea sucursalelor înfiinţate într-un stat membru de anumite forme de societăţi comerciale care intră sub incidenţa legislaţiei unui alt stat;

- fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni;

- fuziunile transfrontaliere ale societăţilor comerciale pe acţiuni;

- divizarea societăţilor comerciale pe acţiuni.

Ai nevoie de  privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale? O poți obține în varianta actualizată, în format .PDF sau MOBI apăsând !

 

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la TheWorldAthome.ro. Contact: legestart.

Fara comentarii

Scrie un comentariu

http://kapli.kiev.ua/

у нас

medicaments-24.net/cialis-tadalafil/cialis-10-mg/