17 Noiembrie, 2018

Munca la domiciliu. Reglementări legislative, avantaje şi dezavantaje

Reglementată la art. 108-110 din , munca la domiciliu reprezintă o variantă de activitate destul de căutată în ultimii ani, cu avantaje şi dezavantaje, mai ales că aceasta constituie o opţiune viabilă doar în anumite domenii (ex. IT, vânzări, consultanţă) şi pentru anumite funcţii.

Astfel, pe de o parte, putem vorbi despre reducerea cheltuielilor atât pentru angajatorul care reduce costurile pentru birouri/chirii, cât şi pentru angajatul care reduce costul transportului. De asemenea, salariatul economiseşte timpul pe care l-ar fi alocat deplasării la/de la locul de muncă, lucrează într-un mediu mult mai comod, este mai puţin stresat şi se bucură de un program flexibil. Reversul medaliei îl constituie însă apariţia izolării, pe termen lung, reducerea concentrării şi lipsa supravegherii.

Înainte de a decide dacă munca la domiciliu este modalitatea potrivită de prestare a activităţii în cazul dumneavoastră, haideţi să vedem şi ce stabileşte legea referitor la acest subiect.

Munca la domiciliu, conform Codului muncii

Sunt considerați salariați cu munca la domiciliu acei salariați care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuțiile specifice funcției pe care o dețin.

În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariații cu munca la domiciliu își stabilesc singuri programul de lucru.

În schimb, angajatorul are dreptul să verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă.

Încheierea contractului individual de muncă la domiciliu

Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă și conține, în primul rând, elementele standard reglementate prin lege, respectiv:

  • identitatea părților;
  • locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;
  • sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
  • funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative, precum și fișa postului, cu specificarea atribuțiilor postului;
  • criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
  • riscurile specifice postului;
  • data de la care contractul urmează să își producă efectele;
  • în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;
  • durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
  • condițiile de acordare a preavizului de către părțile contractante și durata acestuia;
  • salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul;
  • durata normală a muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână;
  • indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condițiile de muncă ale salariatului;
  • durata perioadei de probă.

În afară de aceste elemente, în cazul muncii la domiciliu, contractul trebuie să includă în :

  • precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;
  • programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului;
  • obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează.

Codul muncii mai prevede că salariatul cu munca la domiciliu se bucură de toate drepturile recunoscute prin lege și prin contractele colective de muncă aplicabile salariaților al căror loc de muncă este la sediul angajatorului.

Prin contractele colective de muncă și/sau prin contractele individuale de muncă se pot stabili și alte condiții specifice privind munca la domiciliu, în conformitate cu legislația în vigoare.

Cine suportă cheltuielile de la domiciliul salariatului?

Potrivit Smartree, legea nu prevede ca angajatorul să suporte contravaloarea materiilor prime şi a materialelor sau a cheltuielilor pe care salariatul le face în procesul muncii (spre exemplu, electricitatea consumată în utilizarea calculatorului).

Dacă aceste cheltuieli sunt suportate de salariat, veniturile încasate pentru prestarea muncii s-ar micşora proporţional cu facturile asociate activităţii sale. De aceea, părţile pot convine între următoarele modalităţi de gestionare a acestei situaţii privitoare la munca la domiciliu:

  • angajatorul să fie acela care procură materiile prime și materialele;
  • salariatul să fie cel care le procură, însă pe cheltuiala angajatorului;
  • salariatul să procure materiile prime și materialele pe cheltuiala lui, însă cu asigurarea unui salariu corespunzător care să îi permită aceste cheltuieli, soluţie ce poate fi aplicată şi altor cheltuieli de producţie (precum energia electrică).

Ai nevoie de Codul muncii? Poţi cumpăra actulla zi, în format PDF şi MOBI, de !


Despre autor  ⁄ Elena Hogaş

Elena Hogaş este redactor la Legestart.ro. Este absolventă a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA).

Fara comentarii

Scrie un comentariu

www.medicaments-24.net

копирайтинг

tsoydesign.com.ua