15 Noiembrie, 2018

Este legală concedierea unui salariat ca urmare a unor absențe justificate de la locul de muncă?

Articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din a Consiliului din 27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede că un angajator poate concedia un lucrător pentru motivul unor absențe intermitente de la locul de muncă, chiar și justificate, în situația în care aceste absențe sunt consecința unor boli imputabile handicapului de care suferă acest lucrător, cu excepția cazului în care această reglementare, urmărind totodată obiectivul legitim de combatere a absenteismului, nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv, aspect a cărui apreciere este de competența instanței de trimitere.

Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 18.01.2018 în cauza  C-270/16 .

Ceea ce ar trebui să înțeleagă cititorul nostru din decizia CJUE mai sus-amintită este faptul că, de principiu, legislația Uniunii europene se opune unei reglementări naționale care prevede că un angajator poate concedia un lucrător pentru motivul unor absențe intermitente de la locul de muncă, chiar și justificate, în situația în care aceste absențe sunt consecința unor boli imputabile handicapului de care suferă  lucrătorul respectiv; cu toate acestea – prin excepție – legislația Uniunii europene permite o astfel de concediere pentru  absențe intermitente de la locul de muncă, chiar și justificate, dacă prin astfel de absențe nu s-ar mai putea atinge obiectivul legitim de combatere a absenteismului la locul de muncă, acest aspect rămânând însă la aprecierea judecătorului național care judecă un astfel de litigiu de muncă. 

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat  în cadrul unui litigiu între domnul Carlos Enrique Ruiz Conejero, pe de o parte, și Ferroser Servicios Auxiliares SA și Ministerio Fiscal (Ministerul Public, Spania), pe de altă parte, în legătură cu legalitatea concedierii sale care a intervenit ca urmare a unor absențe justificate de la locul de muncă. 

Care este legislația Uniunii Europene în materie?

Articolul 2 din Directiva 2000/78/CE, intitulat „Conceptul de discriminare”, prevede la alineatele (1) și (2):

„(1) În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1.

(2) În sensul alineatului (1):

(a) o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într-un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într-o situație asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1;

(b) o discriminare indirectă se produce atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept consecință un dezavantaj special pentru persoane de o anumită religie sau cu anumite convingeri, cu un anumit handicap, de o anumită vârstă sau de o anumită orientare sexuală, în raport cu altă persoană, cu excepția cazului în care:

(i) această dispoziție, acest criteriu sau această practică este obiectiv justificată de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare sau

(ii) în cazul persoanelor cu un anumit handicap, angajatorul sau oricare persoană sau organizație care intră sub incidența prezentei directive are obligația, în temeiul legislației naționale, să ia măsuri adecvate în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 5, cu scopul de a elimina dezavantajele care rezultă din această dispoziție, acest criteriu sau această practică.” 

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

La 02.07.1993, domnul Ruiz Conejero a fost angajat să lucreze în calitate de agent de curățenie într-un spital din Cuenca (Spania), care face parte din regiunea Castilia La Mancha (Spania). Ultima întreprindere de curățenie care l-a angajat pe acest post a fost Ferroser Servicios Auxiliares.

Domnul Ruiz Conejero a lucrat fără niciun incident atât pentru această întreprindere, cât și pentru cele care l-au angajat anterior. Nu a avut niciodată probleme legate de muncă și nici nu a fost supus vreunei sancțiuni.

Prin decizia din 15.09.2014, delegación de Cuenca de la Consejería de Salud y Asuntos Sociales de la Junta de Comunidades de Castilla-La Mancha (delegația din Cuenca a Consiliului sănătății și afacerilor sociale al guvernului din Castilia La Mancha) a constatat că domnul Ruiz Conejero suferea de un handicap. Gradul său de invaliditate a fost stabilit la 37 %, din care 32 % pentru un handicap fizic caracterizat printr-o boală a sistemului endocrin-metabolic (obezitate) și pentru o limitare funcțională a coloanei sale vertebrale, în timp ce restul de 5 % constituie handicapul său rezultat din factori sociali suplimentari.

Între anii 2014 și 2015, domnul Ruiz Conejero s-a aflat în situație de incapacitate de muncă în următoarele perioade:

  • de la 01.03 până la 17.03.2014, pentru dureri acute care au necesitat o spitalizare de la 26.02 până la 01.03.2014;
  • de la 26.03 până la 31.03.2014, pentru vertij/grețuri;
  • de la 26.06 până la 11.07.2014 pentru lumbago;
  • de la 09.03 până la 12.03.2015 pentru lumbago;
  • de la 24.03 până la 07.04.2015 pentru lumbago;
  • de la 20.04 până la 23.04.2015, pentru vertij/grețuri.

Potrivit diagnosticului pus de Servicios Médicos de la Sanidad Pública (Serviciile Medicale de Sănătate Publică), aceste probleme de sănătate au fost cauzate de o artropatie degenerativă și de o poliartroză, agravate de obezitatea domnului Ruiz Conejero.

Aceste servicii au concluzionat că problemele de sănătate menționate își aveau originea în patologiile care au condus la recunoașterea handicapului domnului Ruiz Conejero.

Salariatul-domnul Ruiz Conejero a comunicat angajatorului său toate concediile medicale anterior menționate în termenele și în forma necesară, prin intermediul unor certificate medicale care precizau motivul acestor concedii, precum și durata lor.

Prin scrisoarea din 07.07.2015, Ferroser Servicios Auxiliares l-a informat pe domnul Ruiz Conejero cu privire la concedierea sa, în temeiul art. 52 litera d) din Statutul lucrătorilor, pentru motivul că durata absențelor sale cumulate, chiar și justificate, depășise maximul prevăzut de această dispoziție, mai precis 20 % din zilele lucrătoare în cursul lunilor martie și aprilie 2015, în timp ce totalul absențelor sale în cursul celor 12 luni anterioare atinsese 5 % din zilele lucrătoare.

Domnul Ruiz Conejero a introdus o acțiune împotriva acestei decizii de concediere în fața Juzgado de lo Social n° 1 de Cuenca (Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 1 din Cuenca).

Domnul Ruiz Conejero nu a contestat veridicitatea și exactitatea informațiilor privind absențele sale, nici procentul pe care îl reprezintă acestea, dar susține că există o legătură directă între absențele menționate și situația sa de persoană cu handicap.

El a solicitat anularea concedierii sale pentru motivul că aceasta constituie o discriminare pe motive de handicap.

În aceste condiții, Juzgado de lo Social n° 1 de Cuenca (Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 1 din Cuenca)- instanța de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE următoarea întrebare preliminară: să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78 trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede că un angajator poate concedia un lucrător pentru motivul unor absențe intermitente de la locul de muncă, chiar și justificate, inclusiv în situația în care aceste absențe sunt consecința unor boli imputabile handicapului de care suferă acest lucrător.

Prin intermediul acestei întrebări, instanța de trimitere a ridicat problema interpretării art. 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/78 în lumina Hotărârii din 11.04.2013, HK Danmark (C-335/11 și C-337/11, EU:C:2013:222), și, prin urmare, a ridicat problema conformității cu dreptul Uniunii a art. 52 litera d) din Statutul lucrătorilor [1].

Instanța de trimitere a mai arătat că domnul Ruiz Conejero a renunțat în mod voluntar la examenele medicale periodice organizate de casa de asigurări la care s-a înscris angajatorul său, astfel încât acesta din urmă nu știa că domnul Ruiz Conejero suferea de un handicap la data la care a fost concediat. 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară?

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din data de 18.01.2018 în cauza C-270/16  îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia.


[1]    Articolul 52 din Statutul lucrătorilor (Spania), referitor la încetarea contractului pentru motive obiective, prevede la litera d):

„Contractul poate fi reziliat:

[…] d)  Pentru absențe intermitente de la locul de muncă, chiar și justificate, care reprezintă 20 % din zilele lucrătoare în două luni consecutive, cu condiția ca numărul total de absențe în cele 12 luni anterioare să ajungă la 5 % din zilele lucrătoare sau la 25 % în 4 luni neconsecutive într‑o perioadă de 12 luni.

Nu se consideră absențe, în sensul paragrafului anterior, absențele pentru motive de grevă legală pe durata acesteia, cele pentru exercitarea de activități de reprezentare legală a lucrătorilor, cele cauzate de accidente de muncă, concediile de maternitate, de sarcină și de alăptare, concediile medicale pentru boli cauzate de sarcină, de naștere sau de alăptare, concediile de paternitate, concediile și vacanțele, concediile pentru boală sau pentru accident care nu are legătură cu munca, atunci când concediul a fost acordat de serviciile de sănătate oficiale și are o durată mai lungă de 20 de zile consecutive, nici absențele motivate de situația fizică sau psihologică rezultată din violența în cadrul cuplului, atestată de serviciile sociale de supraveghere sau de serviciile de sănătate, după caz.

De asemenea, nu vor fi luate în considerare absențele care sunt consecința unui tratament medical al unui cancer sau al unei boli grave.”

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: [email protected]

Fara comentarii

Scrie un comentariu

www.xn----7sbajornvhu8c.com.ua

Нашел в интернете популярный интернет-сайт с информацией про профессиональная уборка квартир cleansale.kiev.ua
https://tsoydesign.com.ua