23 Septembrie, 2018

Dreptul de intrare şi şedere a lucrătorilor pe teritoriile statelor membre UE

Cetăţenii statelor membre ale Uniunii îşi pot exercită dreptul de intrare pe teritoriul unui stat membru în baza prezentării unei cărţi de identitate sau a unui paşaport valabile. Acestora nu le pot fi impuse vize de ieşire şi nici alte formalităţi echivalente.

Membrii de familie ai lucrătorilor migranţi care nu au cetăţenia unui stat membru pot intră pe teritoriul unui stat membru în baza prezentării unui paşaport valabil.

Membrilor de familie care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru li se cere numai să posede o viză de intrare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 sau cu legislaţia internă, în anumite situaţii. În cazul în care membrii familiei posedă un permis de şedere valabil, aceştia sunt scutiţi de obligaţia de a obţine o viza.

În cazul în care un cetăţean al Uniunii sau un membru al familiei acestuia care nu are cetăţenia unui stat membru nu posedă documentele de călătorie necesare sau, după caz, viza necesară, statul membru în cauză acordă acestor persoane, înainte de a proceda la expulzarea lor, toate mijloacele rezonabile pentru a le permite să obţină, într-un termen rezonabil, documentele necesare sau pentru a confirmă ori a dovedi prin alte mijloace că beneficiază de dreptul de liberă circulaţie şi şedere.

Statul membru poate cere persoanei în cauza să-şi raporteze prezenţa pe teritoriul sau într-un termen rezonabil şi nediscriminatoriu. Nerespectarea acestei cerinţe poate face persoană respectivă pasibilă de sancţiuni nediscriminatorii şi proporţionale.

Cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioada de cel mult trei luni fără nici o altă condiţie sau formalitate în afară cerinţei de a deţine o carte de identitate valabilă sau un paşaport valabil.

De acest beneficiu se bucură şi membrii de familie care nu au cetăţenia unui stat membru însă însoţesc sau se alătură  cetăţeanului Uniunii, dacă deţin un paşaport valabil.

Toţi cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioada mai mare de trei luni în cazurile în care:

  • sunt lucrători care desfăşoară activităţi salariate sau activităţi independente în statul membru gazdă;
  • dispun de suficiente resurse pentru ei şi pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcina pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă în cursul şederii şi deţin asigurări medicale complete în statul membru gazdă;
  • sunt înscrişi într-o instituţie privată sau publică, acreditată sau finanţată de către statul membru gazdă pe baza legislaţiei sau practicilor sale administrative, cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională şi deţin asigurări medicale complete în statul membru gazdă şi asigură autoritatea naţională competentă, printr-o declaraţie sau o altă procedura echivalentă la propria alegere, că posedă suficiente resurse pentru ei înşişi şi pentru membrii de familie, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de şedere;
  • sunt membri de familie care însoţesc ori se alătură unui cetăţean al Uniunii care îndeplineşte el însuşi condiţiile menţionate la punctele de mai sus.

Dreptul de şedere se extinde asupra membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru, în cazul în care însoţesc ori se alătură cetăţeanului Uniunii în statul membru gazdă, cu condiţia ca cetăţeanul Uniunii să îndeplinească condiţiile menţionate la primele trei puncte de mai sus.

Legislaţia Uniunii Europene permite ca dreptul de şedere al unui cetăţean să fie subordonat intereselor legitime ale statelor membre. Unul dintre aceste interese este să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă, în timpul perioadei de şedere şi să posede o asigurare medicală cuprinzătoare, valabilă în statul gazdă.

Pentru perioade de şedere ce depăşesc trei luni, statul membru gazdă poate cere cetăţenilor Uniunii să se înregistreze la autorităţile competente.

Termenul pentru înregistrare este de cel puţin trei luni de la dată sosirii. Statul membru gazdă eliberează imediat un certificat de înregistrare, care cuprinde numele şi adresa persoanei înregistrate, precum şi dată înregistrării.

Pentru membrii de familie ai unui cetăţean al Uniunii care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru, dreptul de şedere se confirmă prin eliberarea unui permis de şedere valabil pe o perioada de 5 ani de la dată eliberării sau pe perioada de şedere prevăzută a cetăţeanului Uniunii. Termenul pentru prezentarea cererii de acordare a permisului de şedere este de cel puţin trei luni de la data sosirii.

În vederea desăvârşirii liberei circulaţii pe teritoriul statelor membre, legislaţia prevede şi situaţia celor care au încetat să îndeplinească unele din cerinţele pentru exercitarea dreptului la şedere pe o perioada mai mare de 3 luni pentru anumite împrejurări neimputabile lor, fiindu-le recunoscută posibilitatea de a-şi păstra dreptul la şedere. Cetăţenii Uniunii precum şi membrii familiilor acestora beneficiază de acest drept doar în măsură în care şi atât timp cât nu reprezintă o sarcina pentru sistemul de asistenţă socială a statului membru gazdă.

Plecarea cetăţeanului Uniunii din statul membru gazdă sau decesul acestuia nu atrage pierderea dreptului de şedere pentru copiii săi sau pentru părintele care are custodia acestor copii, indiferent de cetăţenie, atât timp cât aceştia îşi au reşedinţa în statul membru gazdă şi sunt înscrişi într-o instituţie de învăţământ pentru a studia acolo, până la terminarea studiilor.

Astfel, divorţul, anularea căsătoriei cetăţeanului Uniunii sau încetarea parteneriatului nu afectează dreptul de şedere al membrilor familiei sale care sunt cetăţeni ai unui stat membru.

Cetăţenii Uniunii care şi-au avut reşedinţa legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de şedere permanentă pe teritoriul acestuia.

Prin excepţie, dreptul de şedere permanentă poate fi dobândit, prin derogare de la dispoziţiile anterioare, şi într-o perioada mai scurtă de timp, în anumite situaţii strict determinate. Aceleaşi dispoziţii se aplică şi în cazul membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru şi care şi-au avut reşedinţa legală împreună cu cetăţeanul Uniunii în statul membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani.

Continuitatea şederii nu este afectată de absenţe temporare care nu depăşesc un total de şase luni pe an sau de absenţe de durata mai lungă în vederea îndeplinirii serviciului militar obligatoriu ori de o absenţa de maxim douăsprezece luni consecutive determinată de motive importante, precum sarcina şi naşterea, boli grave, studiile sau formare profesională ori detaşarea în alt stat membru sau într-o ţară terţă.

Odată dobândit, dreptul de şedere permanentă se pierde numai în cazul unei absenţe din statul membru gazdă pe o perioada care depăşeşte doi ani consecutivi.

Ai nevoie de Directiva nr. 38/2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de !

Despre autor  ⁄ Alina Drăgănescu

HR Manager,

Fara comentarii

Scrie un comentariu

газовая установка 4 поколения

оборудование для автоматического полива